Am decis sa fiu nesimtita

De cand locuiesc in "Micul Paris",4 ani mai exact,am realizat ca este foarte sanatos sa fii nesimtit. Intotdeauna i-am apreciat pe cei care au trait cu o imensa durere in cot, carora nu le-a pasat de ce cred sau spun x si y dar nu am avut niciodata curajul sa fiu ca ei.Imi dau seama la cate placeri ale vietii am renuntat doar din cauza faptului ca m-am straduit sa le fac pe plac mamei si tatalui meu care m-au invatat ca este foarte important sa ma comport ca o domnisoara.Acest comportament m-a facut sa ma framant atunci cand cineva mi-a spus un cuvant care nu mi-a placut, m-a facut sa plang pentru fiecare repros pe care l-am primit, m-a facut sa nu fiu in stare sa-mi cer drepturile si m-a facut sa spun "da" chiar si atunci cand stiam foarte bine ca trebuie sa spun "nu".Ei bine de cand am renuntat la traiul alaturi de domnii mei parinti si la oraselul in care toata lumea se cunoaste cu toata lumea am decis sa fiu nesimtita. Nesimtita in sensul pozitiv cel putin in ceea ce ma priveste. Iar faptul ca lucrez cu oamenii nu ma mai sperie acum pentru ca am un "NU" pregatit pentru fiecare dintre indivizii cu care colaborez si am si eu replicile in poseta atunci cand vine vorba de reprosuri. Nu ma mai agit pentru cuvinte si sunt in stare sa actionez rational si relational tintind doar succese.