Impreuna...separat

Fum,scrum, zgomot,noi si ei.Ce ne separa? Totul! Ce ne face sa fim impreuna? Acelasi loc..ne-am trezit fata in fata in aceeasi incapere..muti si goi.Tu cu ea, eu cu el..mi-am amintit perfect aroma pielii tale dar ne-am intrebat scurt si soptit:"Ce mai faci?".Si stim ca de-acum asa va fi mereu.In cenusa nu mai e licar.Ne privim mult dar avem grija sa nu ne intalnim privirile,curg rauri de amintiri,prima si ultima zi impreuna se deruleaza incet si ne deconectam dar stim doar noi.M-ai obligat s-adorm cand inca nu mi-era somn, nu era noapte. Visez poezii de dragoste ca niste chinuri dulci. Mai bine as visa prostii si ti-as arunca sageti in piept.Respir aer murdar cand ma dezvelesc si nu ma mai invelesti.Diminetile sunt toate la fel, doar negre.Acum sunt doua drumuri de parcurs si le parcurgem separat, uneori sunt patru drumuri dar niciodata nu va mai fi doar unul..si suntem mereu impreuna separat.

Mihai..mi hai...adica me high

Noapte alba, pentru a mia oara imi strigi ca te-am prefacut intr-un stangaci! Si-mi multumesti ca te-am salvat de la tot ce insemnai sau nu pana acum. Imi ingrop teama in bratele tale, faci sa dispara zambetele amare, lasi soarele sa ma zgarie lin,am devenit din cersetori imparati. Nu mai cersim nimic, doar oferim, ne oferim razboaie in doi si ne luptam de-aproape printre lacrimi, suntem doar noi,innotam prin viata iar cei care ieri, pe termen scurt ne-au furat amintiri, acum isi platesc furtul fatal cu furtul celor mai adanci placeri.Sufletele din lut nu se mai sperie de ploaie, doar rezista si nu mai e noroi, nu mai sunt intrebari, doar raspunsuri. Te simt prin adevar, stiu ca vii mereu, zidul meu fara fereastra..Nu te desprinzi de flacara rasului meu si nici nu te topesti.Iti trantesti tampla langa obrazul meu si vorbesti incet. Respiram aceeasi liniste.

Asteptand-o pe ea..

In seara aceasta este singur,nici nu mai stia cum este sa fi singur, dar acum si-a amintit si s-a asezat langa pianul prafuit, pierdut si ranit. Se simte ca si cum ar fi baut toata noaptea dar e seara, nu e dimineata.O sticla de vodca ar fi fost partea usoara, ar fi trecut ,dar durerea vine din interior si nu trece, doar se adanceste ca o prapastie.Este acea femeie blonda care i-a dat cosmaruri, cosmaruri care incep seara dar care dimineata nu se termina.Este inca in patul lui, in visul lui,nu e real,e doar amagitor, e doar un film despre dorinta de tradare.Acum sarbatoreste dragostea lor singur,a uitat ca ei a incetat sa-i pese.E locul gol in dreapta lui, a lasat-o sa plece si acum patul e plin de spini si sangereaza.Fiecare pas pe care il face in drumul spre casa e orb si il ghideaza spre nimic, spre nicaieri.Nu mai primeste nici franturi din privirea ei.Ochii ei verzi privesc acum spre alte lumi,au inviat si-au devenit eterni, nemuritori.Tot cauta firimituri din ea, dar stie ca s-au risipit, le-a risipit pana sa-si aminteasca de ultima lacrima muta.