Parfum

Cand am alergat spre iesire am uitat sa-ti inapoiez parfumul. Il pastrez si acum si tresar atunci cand mirosul ma ameteste. Cand cant, devine parte din mine, cea mai frumoasa parte din mine. Si nu-l sterge nimic, nici ploaia, nici zapada, de parca s-a imprimat in inima pamantului. Cand diminetile nu au vesti pentru mine, parfumul imi cerne pe pleapele proaspat deschise, amintiri albe. Tipau intr-o toamna pasarile ca norul lor s-a surpat iar atunci, parfumul a cladit un nor cald si le-a luat sub aripa lui protectoare. Imi canta pasarile-nvaluite-n mirosul furat despre amintirile ce s-au copt la soare si atunci te simt cum te zbati intr-un nor de cenusa, parfumul tau a ramas la mine..