O lume la picioare..

In sfarsit simt ca lumea e a mea. Ce sa fac cu ea? Oamenii alearga sufocant iar alegerile lor din fiecare zi se reflecta in gandurile obosite! Privirile strambe strabat aceleasi strazi care duc toate in acelasi loc.Liftul vine greu si e mereu plin, parcurile respira adanc,glumele proaste ucid creierele slabe,toti stim sa ne ascundem printre gunoaie si ne antrenam intr-un joc din care iesim intotdeauna invinsi. Si-atunci nici nu ma mai intreb de ce? Ce sa fac cu lumea aceata cand tu imi pazesti ferestrele si detesti jocurile lor? Astepti un pas, un gest,zburam, avioanele se topesc, cadem, spargem cerul si stim sa ne iubim ca niste surdo-muti.Ma inveti sa urc scarile in timp ce ei le coboara.Cand cerul ne minte, smulgem codrii,despicam marea si nisipul tresalta.Ne atarnam de piciorul unui porumbel calator si le spunem ramas bun lor, care sunt reci, pe care-i avem la picioare fara sa stim ce sa facem cu ei, oamenii care ametesc traind intr-un paradis care-a secat.