Este cel care lasa fericire sa cada seara obosita in mainile mele. Este cel care aseaza ceaiul usor langa pat si risipeste oboseala sub clipirea genelor lungi.Este cel care m-a asezat langa soldateii lui de plumb.El opreste timpul uneori si orele curg mai departe fara noi,visam in mijlocul verii si ne-agatam razand de zgomotul ploii.Am rupt cheia si am plecat iar in drumul meu spre nicaieri m-am impiedicat de el. Acum am risipit regretele si ma grabesc sa traiesc. Timpul cade mut si gasesc in umbra lui doar culori. Spune prostii si ma cearta iar cand ma supar ma saruta mai apasat si nu mai respir..
si tot nu sunt convins ca merita sa se bucure de tot ce insemni tu
RăspundețiȘtergeredraga anonimule suntem convinsi ca vei trai mult timp cu niste frustrari dar incerca macar sa te obisnuiesti cu ideea
RăspundețiȘtergerece frumooooos ai scris :)
RăspundețiȘtergereEheee norocos baiatul cu un asa "soldatel" nou :)
RăspundețiȘtergereBa si daca stiam ca soldateii sunt cheia imi faceam si eu o armata
RăspundețiȘtergerehai sa nu exageram , nu poate sa fie chiar asa...da-l in ma-sa
RăspundețiȘtergereincercati sa fiti civilizati....
RăspundețiȘtergereAndreea vezi tu.."civilizatie" este un termen greu de inteles pentru unele persoane si ca sa-i raspund si individului ii spun, da, este chiar asa!
RăspundețiȘtergeresi totusi....cine e EL?
RăspundețiȘtergere